Trăiască berea

Nimeni nu știe de fapt când a început totul. Se poate să se fi întâmplat la un moment dat la sfârșitul anilor 1960, la jumătatea anilor 1970 sau la începutul anilor 1980. Toată lumea este însă de acord de ce a început: berea americană avea un gust groaznic, ca o bere lager diluată mereu cu apă. Fabricile de bere precum Coors sau Anheuser-Busch dominau piața cu beri standardizate și ieftin de produs. Pe la jumătatea anilor 1980 existau între 44 și 89 de fabrici de bere independente care deserveau o populație de 230 de milioane de oameni; Germania se lăuda, în schimb, cu 1600 de producători. În acel moment a luat naștere și mișcarea de ripostă, sub numele care între timp se află pe buzele tuturor: berea artizanală.

Debutul mișcării

Renașterea producției de bere a început în garaje, printr-o serie de mici start-up-uri. Chiar dacă nimeni nu poate spune exact când a apărut „Mișcarea”, cert este că Anchor Brewing Company a lui Fritz Maytag din San Francisco a scos pe piață în 1965 o serie limitată de beri autentice.

În curând, California avea să fie invadată de prima generație de beri artizanale. Dar acest potop a fost mai degrabă format din simple picături. Până la urmă, mișcarea pentru bere artizanală a fost o reacție la o situație de criză – una în care Germania nu se afla atunci și în care nu se află nici acum. Prin urmare, care a fost motivul pentru care berea artizanală a devenit atât de în vogă în Germania, ținutul berii? Un răspuns ar putea fi că, dintre toate berile fabricate în Germania, multe au același gust. În consecință, între anii 1990 și 2015, consumul a scăzut considerabil de la 142 la 105 de litri pe cap de locuitor. Cu toate acestea, Germania este înțesată de mici fabrici de bere.

Berea germană medie

Dacă vei vizita aceste mici fabrici de bere, vei descoperi tot ceea ce lumea asociază cu berea artizanală: băuturi nemaipomenite într-o reală varietate de arome. Cererea de bere artizanală se limitează însă la mediul urban – iar asta, din două motive. În primul rând, este foarte greu să eviți berile obișnuite din orașele germane, de la Kölsch-ul din Köln și până la mohorâta Holsten Pils din Hamburg, de la anosta Berliner Kindl și până la perimata DAB din Dortmund. În al doilea rând, rezidenții urbani locuiesc departe de natură și sunt preocupați de autenticitate: nu poți vinde carne organică și cursuri de făcut pâine nevestelor de fermieri.

Lucrurile au stat însă la fel și în patria berii artizanale, SUA, unde tendința s-a impus doar pentru că era, evident, o noutate. Anii 1990 au adus piețele agricultorilor în centrul orașelor, iar consumatorii americani au început să întrebe de unde le provenea mâncarea. Odată cu ele, berea artizanală a început și ea să își croiască calea spre mainstream. Ceea ce amatorii de bere artizanală tind să uite, însă: calitatea nu este o formă de creativitate. Berea artizanală este, până la urmă, o bere la care accentul principal este pus pe produs și mai puțin pe campaniile menite să o vândă.

Până la urmă, fabricarea berii nu este vreo mare filosofie. Este, cu siguranță, un meșteșug, iar meșteșugul trebuie învățat. La fel cum un costum de-a gata ar putea arăta bine și nu l-ar face de râs pe cel care îl îmbracă, dar nu îl va cuprinde niciodată atât de bine precum unul croit pe măsură, berea fabricată de un berar pasionat va avea mereu un gust mai bun decât berile obișnuite de tip lager produse în masă.

Deosebirile nu apar prin faptul că berea artizanală conține ingrediente suplimentare care mai de care mai îndrăznețe. Se prea poate ca berea artizanală să aibă gust de cacao sau de mango, dar nu vei găsi în licoare nici urmă de acestea: aroma provine de la soiurile de hamei aromatic de calitate înaltă, care își dezvoltă gustul de-a lungul procesului de fabricație a berii. Nu vei prinde vreodată un maestru berar contaminându-și băutura cu coji de mango; aromele se dezvoltă printr-un proces numit filtrare sau ‘rafinare’. Cantitatea de lichid adăugată schimbă concentrația de maltoză și amidon, iar acest lucru influențează calitatea mustului de bere.

Dar toate acestea sunt în regulă și sunt menite să sporească varietatea. Avem totuși nevoie de „somelieri de bere”? Și de localuri scumpe cu etajere de lemn? Este oare capacitatea de a analiza o bere - precum o face oenologul cu vinul - un lucru cu care să te mândrești? Ori este mai important ca persoana care bea berea să se bucure de ea? Cu alte cuvinte: nu avem nevoie de hipsteri plini de tatuaje pentru a valoriza gustul înaintea prețului pe lista de priorități. Berea artizanală extinde, pur și simplu, gama de arome disponibile. Cu toate acestea, ea nu este mântuitorul băuturii numită bere.